SAT STAMATE COMUNA FANTANELE JUDET SUCEAVA

Stamate este o localitate în comuna Fântânele din judeţul Suceava.

Istoric

Din arhivele comunei, există o monografie bazată pe date reale, cât şi pe prezumţii, ipoteze culese de la bătrânii satului. Această descriere nu precizează data exactă a înfiinţării acestui sat, în schimb aduce date bogate din sec. al XVII-lea, păna în 15 noiembrie 1941, dată când a fost redactată monografia satului Stamate.

Este o strânsă legătură ca început de formare între satul Băneşti şi satul Stamate, care se despart printr-o uliţă. Un trecut istoric îndepărtat şi o persoană ce-a existat în sec. al XVII-lea cu legături strânse printre locuitorii acelui timp ce i-a veşnicit numele. Este vechiul proprietar-boier Ştefan Stamate, din vremea domniei lui Antioh Cantemir. În aceea vreme satul Stamate se întindea de pe culmea dealului numit Valea Lacului de la casa lui "Iordăchel", unde în anii 1941 mai exista o piatră de hotar şi pâna la culmea dealului ce coboară la iazul dinspre satul Fântânele, azi Băneşti până la (casa lui Serban).

De la acest boier a rămas şi Biserica de lemn din Băneşti construită în încheieturi, fără cuie. La un moment dat acest boier a împărţit moşia în doua părţi, oprindu-şi partea dinspre nord care se mărginea cu domeniul Băluşeniilor (vechea denumire a satului Stamate - Băluşeni). Boieri puternici pretendenţi la domnie, ce locuiau în Dumbrăveni i-au dat numele moşiei şi satului de Stamate dinspre Băluşeni şi prescurtat s-a numit Băluşeni-Stamate, cealaltă a vândut-o şi s-a numit Stamate - Băneşti, apoi Băneşti.

Biserica de lemn din Băneşti s-a păstrat intactă, iar cumpărătorul moşiei din vestita familie Cănănău a ridicat-o fără s-o desfacă şi i-a aşezat o temelie de piatră acoperind-o cu draniţă.

Biserica

Mai târziu satul Stamate dinspre domeniul Băluşenilor s-a extins şi dincolo de Valea Lacului, unde de acelaşi boier s-a construit o bisericuţă de lemn, un teren foarte bine ales ca vedere generală, construindu-se în aproape şi o casă de locuit. După schimbarea proprietarului moşiei, noul proprietar fiind Costachi Miclescu, săteni în frunte cu preotul Simion Simionescu au făcut cărămidă şi temelie din piatră grea, au ridicat în cumpene câte o porţiune din haizaşul bisericii clădind pereţii din cărămidă şi au acoperit-o cu şindrilă. Acestă bisericuţă era fără pod şi fără pictură: icoanele fiind în alb. Costachi Miclescu fiind rudă cu mitropolitul Calinic Miclescu, a adus pe vestitul pictor al acelui timp,numit Strejescu, care a pictat catapeteasma. Tot acest boier a făcut şi cinci clopote cumpărând şi cărţile de ritual. Moşia a fost vândută lui Iordache Ciolac, ginerele lui Bezedea Morruzzi. I. Ciolac a vândut moşia familiei Ghika din Dumbrăveni care a vândut-o fraţiilor Samoil şi Moise Casstiner care la rândul său a vândut-o lui Bogdan Ciomac. Ca slujitorii ai bisericii aici au fost: preot Simion Simionescu,urmat de Ioan Simionescu iar de la anul 1911 a venit aici preot Gh. Castiniu. Preot ce a reparat biserica în doua rânduri în anul 1923 şi anul 1938, cu sprijinul localniciilor. Tot acest preot a construit şi o casă parohială, cheltuind personal bani şi muncă.

Şcoala

Alexandru Ioan Cuza a contribuit tot mai mult la dezvoltarea învăţămîntului acelui timp prin elaborarea legii şcolare cu obligaţia şcolară. În acest sat, şcoala primară a luat fiinţă în anul 1883, nu era o clădire proprie, ci se ţine-au cursurile prin case mici, închiriate. Timp de 10 ani pâna în anul 1893 nu s-au găsit în arhiva şcolii registre care să ateste cine şi în ce mod au învătat elevii. De la 1893 s-au găsit registre :condică de prezenţă, matricolă şcolară, cataloage şi registre de corespondenţa. Învăţătorul Vasile Grigoriu a educat copii satelor Stamate şi Băneşti, fapt ce duce la ideea că ambele sate au luat fiinţă prin aceeasi perioadă la moşia aceluiaşi boier.

Notările din aceea perioada relevă faptul că elevii ce urmau cursurile primare, erau mai mult băieţi,a cărui părinţi aveau situaţii materiale bune. Din anul 1903 pană în anul 1906 aici a fost director Savel Manoliu - tânăr, entuziasmat cu convingere a contribuit la ridicarea nivelului culturii aici cât şi în satele mai mari, exemplu: Dumbrăveni, Siminicea,Corni, director ce a pus devotament în educarea elevilor acelor vremi. Este transferat în satul Dolheşti locul său fiind luat de Titus Scriban, director până în anul 1923.

În această perioadă Casa Şcoalelor a construit numeroase şcoli, Titus Scriban îşi aduce aportul în construirea unei şcoli impozante, vrednică pentru cel mai mare sat din comună. Se spune că ar fi fost bun prieten cu prefectul judeţului (satul aparţinea de judeţul Botoşani) din anul 1910 pe nume Mavrocordat, care l-a ajutat răspuzând la dorinţa directorului, căci a dispus a se clădi şcoala pe grădina donată de preotul Simionescu în satul Stamate, cladire impunătoare, aşezată într-o poziţie admirabilă de unde-ţi puteai roti ochii peste intreg satul. De menţionat că şi prefectul era mulţumit de serviciile aduse de către tatăl învăţătorului, la buna organizare a progresului satului, fiind administratorul moşiilor sale.

Clădirea şcolii a fost construită din pământul grădinei, iar ca arhitect a fost Gh. Vasiliu, foarte cunoscut la aceea vreme datorită măiestriei sale, având la activul său clădirea şcolilor din Tudora, Siminicea, Burdujeni sat, precum şi Bucecea. Un mare binefăcător, acest arhitect avea una din cele mai frumoase gospodării în satul Siliştea, se spune că mulţumirea acestuia era să-şi viziteze construcţiile.

Şcoala are lungimea de 24 m cu două săli foarte spaţioase, o sală având lungimea de 11 m iar lăţimea de 7 m. În anul 1923 T. Scriban iese la pensie, se retrage la Botoşani in una din casele proprii,spre odihnă.Locul său este luat de Gh. Costineanu care o administrează până în anul 1927. Din anul 1927 locul este luat de către Gh. Bercea,transferat de la şcoala din Văratec, odată cu retragerea din învăţământ a d-lui Gh. Costiniuc. De la această şcoală elevi au ocupat funcţii de :ofiţeri, profesori învăţători,impegaţi,şefi de gară.

Din anul 1922 elevii din satul Băneşti nu mai urmează cursurile în alt sat având propria şcoală.

Căminul cultural

A avut o activitate rodnică în perioada războiului,aici s-a format Crucea Roşie cu scopul de-a ajuta răniţii şi soldaţii ce treceau prin gara Vereşti, precum şi pentru strângerea de ajutoare pentru răniţii din Botoşani. S-a format aici şi un "ajutor mutual" cu scopul de ajutor reciproc.

În prezent

Locuitorii acestui sat îşi desfăşoară activitatea în diferite structuri ale micilor şi marilor întreprinzători, precum şi cu creştera animalelor şi agricultură, fiind cunoscuţi în zonă şi nu numai, pentru producţia şi comercializarea de cartof, varză, morcov, ceapă şi altele.

1. ^ Coduri Postale.

• Imagine din satelit (Google Maps) sat Stamate
  

• (imagine maps panoramio)

Vereşti	satul Corocăieşti
Râul Suceava şi satul Cotu Dobei		Râul Siret şi comuna Corni
	satul Băneşti

SAT BANESTI COMUNA FANTANELE JUDETUL SUCEAVA

Date generale:

Comuna Fântânele este parte a judeţul Suceava fiind formată din satele: Băneşti, Cotu Dobei, Fântânele, Stamate şi Slobozia Sucevei. Acestea se fac remarcate prin sărbătoarea proprie, dar si prin fanfara, echipa de dansuri populare şi grupurile vocale. Pe teritoriul localităţii se poate găsi şi mormântul bunicii lui Mihai Eminescu şi o importantă Biserica de lemn din Băneşti din anul 1706 ce poarta hramul Sf. Nicolae înscrise în limba ebraică pe piatră. Comuna este poziţionată la o distanţă de 30 km. de Suceava, 40 km de Botoşani şi de Fălticeni, pe drumul judeţean DJ 290 ce duce spre Suceava, dar şi pe drumul comunal DC 65. Cu trenul se poate ajunge până în halta Băneşti. Populaţia din comunaFântânele,la ultimul recensamânt era de 4985 de persoane,iar forţa de muncă angajată de 10 %. Locuitorii sunt specializaţi in diverse meşteşuguri, dar cele mai importatnte activitaţi la nivelul zonei vizeaza agricultura şi zootehnia. Solurile din comuna Fântânele sunt de gradul I, II şi III şi au un grad de productivitate ridicat existând un interes crescut pentru dezvoltarea unei agriculturi moderne cu centre de prelucrare a culturilor.

Băneşti este o localitate în comuna Fântânele din judeţul Suceava.

Aşezat pe malul drept al râului Siret, în această localitate se afla principalele instituţi ale comunei Fântânele, primăria, poliţia, Şcoala Mihai Eminescu cu clasele 1 - 8, precum şi o şcoală de arte şi meserii. La această şcoală generală studiază din clasa a V-a elevi din toate satele ce alcătuiesc comuna Fântânele, satul Băneşti, Cotu Dobei, Fantanele ,Stamate şi Slobozia Sucevei.

În anul 2007 a fost ridicat aici un monument care comemorează jertfa eroilor din cele două războaie mondiale.

Atestare

Istoric:

În arhivele satului există un istoric cuprizând date reale, precum şi ipoteze transmisă din generaţie în generaţie, fiind apoi notate în prezentul istoric. În jurul anului 1706 an în care boierul Ştefan Stamate a ridicat Biserica de lemn din Băneşti cu hramul "Sf. Nicolae", numele satului Băneşti încă nu este pomenit. Probabil că începutul rudimént al satului, se afla pe atunci pe povârnişul care duce de pe platoul puţin ridicat şi cu pantă puţin înclinată, din unghiul dintre râurile Siret şi Suceava, spre lunca şi apa Siretului care curgea pe atunci pe la poalele platoului, dincoace de luncă, dovadă braţele moarte şi iazurile formate, ulterior modernizate în perioada comunistă. Bătrânii au transmis generaţiilor că Biserica de lemn din Băneşti a fost făcută chiar în mijlocul pădurii existentă pe atunci în acel loc, tăind lemnul pe loc pentru construcţa acesteia.

Din documentele familiei Callimachi, reiese că satul ar fi fost înfiinţat aproximativ între anii 1742 şi 1747. Există o variantă în care se spune că numele de Băneşti s-ar fi pus în următoarele împrejurări: Documentele duc la Maria Jituiceroaia, soţia Jituicerului Gheorghe Cănănău, soră a lui Ion Callimache şi a lui Dumitraşcu banul. În anul 1747 moare Gheorghe Cănănău, soţia acestuia lasă îngrijirea gospodăriei ei, pe seama fratelui; banul Dumitraşcu. Aceasta a organizat munca moşiei şi împreună cu oamenii vechiului început de sat, lucrători şi ciobanii au pus bazele acestui sat, rămânând numele satului Băneşti probabil ca poreclă de la banul Dumitraşcu Callimachi care care l-a aşezat definitiv.

O altă variantă ar fi că numele satului vine tot de la bani, Ştefan Stamate care avea mai multe moşii pe raza comunei Fântânele ar fi cumpărat aceste moşii unde este aşezat satul cu bani, neavând-o ca moştenire, numind satul: Băneşti. Dar aceasta variantă nu este plauzibilă.

Căminul cultural

S-a înfiintat în anul 1936, cu scopul de a ridica nivelul cultural, aici având loc săptămânal diferite manifestări ca: jocuri populare, dansuri şi altele.

Biserica

În sat se află doua biserici: o biserica de lemn construită între anii 1705-1707 de către Ştefan Stamate şi o bisericǎ mai noua din cărămidă, ridicată de către moşierul Kapri, în anul 1830.

SAT BANESTI-IMAGINE SATELIT

Vereşti	satul Stamate
Râul Suceava şi satul Cotu Dobei		Râul Siret şi comuna Corni
	comuna Fântânele	satul Slobozia Sucev

Mormantul bunicii lui Mihai Eminescu

In satul Banesti comuna Fantanele judetul Suceava exista, o biserica de lemn declarata monument istoric, ctitorita de Stefan Stamate in anul 1705-1707, cu hramul ''Sf. Nicolae''.

In acest cimitir de lângă această bisericuţă se odihneşte bunica lui Mihai Eminescu, Paraschiva Iuraşcu. Vasile Iuraşcu din Joldeşti s-a căsătorit cu ţăranca Paraschiva Brihuescu din Băneşti. Cu toate că era urmaş de boier, el a dus o viaţă răzeşească şi a întemeiat o familie cu nouă copii, unul dintre ei fiind Raluca, mama poetului Mihai Eminescu.

Paraschiva Iuraşcu s-a născut în anul 1785 şi a decedat la vârsta de 51 de ani, după cum se spune din bătrâni. Venind iarna de la Joldeşti la Băneşti cu trăsura, probabil pentru a-şi vedea rudele, pe gheţuşul podului trăsura s-a prăbuşit cu cai cu tot, pierzându-şi viaţa în acest accident. De altfel în biserica de lemn există o piatră funerară pe care este inscripţionat un text în stil popular probabil redactat de Vasile Iuraşcu, text care eternizează acest sfârşit.

Poate fi vizitata accesul in interiorul acestui sfant lacas se poate face pe data de 6 decembrie si pe 29 iunie de sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, dar si in cursul intregului an cu sprijinul parintelui Martineac

Textul de pe piatra bunici lui Mihai Eminescu redactat de Vasile Iurascu

''S-au nascut la anul 1785
si la anul 1836 dechem.27
s-au sfarsit
PARASCHIVA sa numestii
in mormant acoperit.

Trecatoriule citesti
ca a fost maica pre iubita
sotie pre laudata
unui barbat cinstit
unita cu buna fapta
stolnicului IORASC numit.

Pe copii si pe barbat
cu intristati cautari
inspaimantati i-au lasat
aici i vesnici uiteri
langa apa curgatorari
deodata cumplit cazu
din trasura calatori.

Au ramas necunoscuta
cu barbatul si copii(.)

Pe prestolul vesnicii
iertati-o de mii de ori
Dumnievoastra cetitori
ca toti santem muritori ''